De luni mă las de tine este cu și despre noi și părțile noastre întunecate. Volumul reunește proze scurte, decupate din realitatea de subsol, adică ceea ce se petrece în suflet, nu pe chip.
De la depresia post-natală, până la obsesii ce duc la tragedii, de la consecințele presiunii de a fi perfect, uneori sumbre de-a dreptul, alteori aproape amuzante, și până la identificarea, ce frizează uneori absurdul, cu plăsmuirile propriei minți, fiecare poveste încearcă să dea la o parte măștile afișate de personaje și să intre adânc în tenebrele sufletelor lor, fără a emite judecăți și dezvăluind treptat omul și motivul care îl poartă într-o anumită direcție.
Proza scurtă nu este neapărat lectura mea preferată. Mi se pare că atunci când mă obișnuiesc cu personajele și cu povestea, puf, s-a terminat. Cornelia Bădin ne demonstrează contrariul, că pot exista povești scurte care să te țină conectat și să nu poți lăsa cartea din mână.
Cartea conține câteva povești care vorbesc despre multe subiecte considerate încă tabu de societate. Autoarea aduce în atenție multe probleme cu care fiecare se confruntă, într-o mai mică sau mai mare măsură, de-a lungul vieții, probleme care sunt "o rușine" și despre care lumea preferă să nu vorbească, să le ascundă sub preș și să spună că totul va fi bine, că toate se vor rezolva de la sine. Uite că nu-i așa!
What goes around, comes around!
Societatea ne-a învățat să nu vorbim despre probleme, că rufele murdare trebuie să se spele doar în familie, problemele pe care tu le ai, sa ți le rezolvi singur, așa cum poți mai bine, iar prietenii să vadă doar partea pozitivă a vieții tale. Nu contează că, uneori, o simplă discuție cu cea mai buna prietenă sau un pahar de vin cu cel mai bun prieten poate rezolva o problemă majoră în relația pe care o ai cu familia sau iubita sau în viața profesională. Să nu mai spun despre terapie, nici nu se pune problema de așa ceva. Tot societatea ne-a învățat că... doar nebunii merg la terapie.
Majoritatea poveștilor scrise de Cornelia ne vorbesc despre probleme uzuale de viață: depresii post-natale, traume vechi, probleme cu alcoolul, dorința de a fi perfect și de a duce viața ideală în detrimentul iubirii, răzbunarea sau protejarea planetei. Autoarea a pus pe hârtie ceea ce noi nu avem curajul să spunem cu voce tare. Lucruri pe care nu ni le putem asuma pentru că, nu-i așa, societatea ne judecă, dar pe care le-am gândit, măcar o dată în viață.
Mi-au plăcut la nebunie povestirile, am terminat cartea în doar câteva ore. Autoarea are un stil aparte de a se transpune în pielea fiecărui personaj (și nu sunt deloc puține), de a te face să le simți problemele și de a încerca să îți dai seama ce le este pregătit.
Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Up sau de pe Libris.
Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
Great job👍