În 1943, Irene Woodward abandonează un logodnic abuziv din New York pentru a se înrola în Crucea Roșie și a pleca în Europa în Război. În timpul antrenamentului, ea își face rapid o prietenă în Dorothy Dunford. Împreună, fac parte dintr-un grup de elită, poreclite Donut Dollies, care conduc autobuze militare numite Clubmobiles pe linia frontului, oferind camaraderie și o mostră de acasă care poate fi singura alinare înainte ca trupele să plece în luptă.
După D-Day, aceste două prietene neînfricate se alătură soldaților aliați care se îndreaptă spre Franța. Timpul petrecut în Europa le va purtea de la Bătălia de la Bulge până la eliberarea Buchenwaldului. Prin prietenia cu Dorothy și o poveste de dragoste cu un pilot american gingaș pe nume Hans, Irene învață să aibă din nou încredere. Cea mai arzătoare speranță a ei, care devine din ce în ce mai slabă cu fiecare zi, este ca toți trei să supraviețuiască războiului.
Inspirându-se din serviciul propriei mame la Crucea Roșie, Luis Alberto Urrea a reușit să creze o poveste despre eroismul feminin în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Irene pare o femeie extraordinar de curajoasă. Să pleci de lângă un logodnic abuziv și să te alături Crucii Roșii, într-o perioadă atât de periculoasă precum cel de-al Doilea Război Mondial, necesită o forță interioară deosebită. Decizia ei de a merge pe front și de a oferi sprijin emoțional și moral soldaților arată foarte multă empatie și determinare.
Dorothy Dunford este un personaj la fel de remarcabil și de inspirant ca și Irene. Fiind o femeie născută și crescută în Vestul Mijlociu, cu un spirit puternic și un simț al umorului dezvoltat, Dorothy aduce un aer de prospețime și de curaj în poveste. Prietenia ei cu Irene este un pilon esențial al narațiunii, oferindu-le amândurora sprijinul necesar pentru a face față provocărilor de pe front. Dorothy este admirabilă prin faptul că, deși se află în mijlocul unui război, reușește să-și folosească umorul și inteligența pentru a ridica moralul celor din jur.
Hans pare să fie un personaj cheie care aduce o notă de romantism și complexitate în poveste. Ca un pilot american fermecător, el nu doar că aduce o dimensiune romantică vieții lui Irene, dar și un sentiment de siguranță și aventură. Relația cu el o ajută pe Irene să își recâștige încrederea în oamenii din jurul ei, după ce a avut parte de atâta suferință.
Hans întruchipează curajul și altruismul, calități esențiale pentru un pilot în timpul războiului. În ciuda pericolelor constante, el rămâne un partener de încredere pentru Irene, sprijinind-o emoțional și ajutând-o să vadă lumina în cele mai întunecate momente. Povestea lor de dragoste reflectă speranța și rezistența umană, demonstrând că iubirea poate exista și se poate dezvolta chiar și în mijlocul haosului și al distrugerii. Este ca și cum Hans ar fi o ancoră într-o mare de incertitudini pentru Irene.
Îmi place cum autorul, Luis Alberto Urrea, combină elementele emoționale și istorice pentru a crea o poveste vibrantă și bogată. Stilul său de scris este foarte captivant, adesea combinând descrierile detaliate ale peisajelor de război cu introspecțiile profunde ale personajelor. Narativa curge natural și te ține prins în poveste, iar dialogurile sunt autentice și pline de viață. Prin personajele sale puternice, mai ales Irene și Dorothy, cititorii ajung să simtă toate emoțiile, de la frică și incertitudine, până la speranță și dragoste.
Urrea are darul de a face ca istoria să prindă viață, aducând la lumină povești puțin cunoscute despre eroismul și sacrificiul femeilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Sentimentele și relațiile dintre personaje sunt profund explorate, creând o legătură emoțională puternică între cititor și povestea lor.
Această poveste mi-a adus - într-o oarecare măsuă - aminte de "Între două fronturi", romanul scris de Oana David. Am retrait aceleași sentimente și aceeași tristețe la final. Dacă nu ați citit încă romanul scris de Oana, trebuie să o faceți.
Donut Dollies erau femei voluntare din cadrul Crucii Roșii Americane care lucrau în Clubmobiles în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aceste Clubmobiles erau autobuze modificate, echipate cu cuptoare de făcut gogoși și aparate pentru a pregăti cafea. De asemenea, ele transportau gumă de mestecat, țigări, reviste, ziare, un fonograf și discuri de vinil pentru a oferi soldaților un „gust” de acasă și un sprijin moral, fiind și cele care aduceau corespondența.
Voluntarele erau selectate în urma unor examinaări atente, trebuiau să aibă între 25 și 35 de ani, să fie absolvente de facultate, să fie singure și să aibă o personalitate remarcabilă. Ele mergeau direct pe front pentru a aduce puțină alinare și distracție soldaților, iar prezența lor era de neprețuit pentru moralul trupelor.
În timpul debarcării din Normandia, aproximativ 100 de camioane GMC au fost transformate în Clubmobiles, fiecare dintre ele având la bord trei femei americane. După invazie, zece grupuri de Donut Dollies, a câte opt Clubmobiles pe fiecare grup, au fost trimise în Franța. Clubmobiles-urile au urmat detașamentele și au primit ordine direct de la aceastea pe parcursul războiului.
Nota mea: 5 ⭐⭐⭐⭐⭐
Lectură plăcută!
Comments